biopotențial

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. biopotential)

1. diferența de potențial manifestată de materia vie.

potențial, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. potentiel)

1. adj. care există ca posibilitate, în mod virtual.
2. energie ~ă = energie pe care o posedă un corp capabil de a produce o manifestare energetică.
3. (despre moduri, propoziții etc.) care prezintă o acțiune posibilă, fără a preciza dacă aceasta se realizează sau nu.
4. (adv.) în mod virtual, presupus posibil.
5. s. n. capacitate a unui sistem fizic de a produce o manifestare energetică, un lucru mecanic.
6. capacitate de dezvoltare, de desfășurare a unei activități; nivel; forță, putere.
7. ~ de război = capacitatea militară a unui stat.
8. ~ de înmulțire = capacitatea unor organisme vegetale sau animale de a fi prolifice.

potențialitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. potentialité)

1. însușirea a ceea ce este potențial.

potențializa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. potentialiser)

1. a face să crească acțiunea unui medicament prin altul, care este lipsit de acțiunea respectivă.

adaptabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adaptabilité)

1. capacitatea de adaptare la situații sau medii noi.
2. capacitatea unui sistem, a unei regiuni sau a unei comunități, de a-și ajusta mecanismele și structura pentru a ține cont de schimbările reale, potențiale sau presupuse de mediu.
3. capacitatea unei organizații sau a unui individ de a se adapta la noile tehnologii, noile condiții de piață și noile moduri de lucru.
4. (antonime) inadaptabilitate, neadaptabilitate.

amenajare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amenaja)

1. acțiunea de a amenaja; organizare.
2. totalitatea lucrărilor care urmăresc combaterea acțiunilor dăunătoare sau valorificarea potențialului unui curs de apă.
3. îngrijire rațională pentru punerea în valoare a pădurilor.

bioamplificator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bioamplificateur)

1. aparat electronic pentru amplificarea biopotențialelor musculare.

bioelectrogeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (bio- + electrogeneză)

1. capacitate a unei structuri vii de a produce biocurenți, ca urmare a diferenței de potențial între cele două puncte ale structurii respective.

biopotențial

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. biopotential)

1. diferența de potențial manifestată de materia vie.

cartografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cartographie)

1. disciplină care studiază metodele și procedeele de a întocmi hărți și planuri topografice.
2. metodă de înregistrare a prezenței, frecvenței etc. unui fenomen, prin cartograme și hărți.
3. (med.) reprezentare ecografică a potențialelor electrice ale corpului.