Dictionar

Exultant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. exultant)

1. care exultă; care exprimă o bucurie arzătoare.

2. care este specific exultanței.

3. (antonime) (fig.) prăbușit, prostrat.


Falimentar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. fallimentare)

1. în stare de faliment; insolvabil.

2. (fig.) prăbuşit, ruinat, distrus.