Rezultate secundare (Practicabil):
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (după fr. praticable)
1. adj. care se poate aplica în practică.
2. (despre drumuri) pe unde se poate umbla, merge; accesibil.
3. s. n. element de decor dintr-un podium mobil care servește pentru a căpăta înălțimea dorită pe scenă.
4. platformă pe care se instalează utilajele de filmare și iluminare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. practicabilité, praticabilité; eng. practicability)
1. starea, caracterul a ceea ce este practicabil.
2. calitate a unui lucru de a putea fi folosit.
3. calitate a unui lucru de a putea fi executat sau realizat; fezabilitate.
4. calitate a unui lucru de a permite trecerea fară greutate și fără pericol.
5. (anton.) impracticabilitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. démentiel)
1. care ține de demență; referitor la demență sau la demenți; dement.
2. (figurat) care este excesiv, foarte derezonabil; caracterizat prin nebunie, ridiculitate, impracticabilitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. impraticabilité)
1. caracterul a ceea ce este impracticabil.
2. caracteristică a unui proiect, plan etc. de a nu putea fi pus în practică.
3. stare a unui drum pe care nu se poate umbla.
4. (antonim) practicabilitate.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. asstuppare)
1. tr. a închide, a acoperi, a înfunda o gaură, o deschizătură etc., a face să nu se mai vadă (acoperind).
2. a închide, a bara o intrare, o deschizătură; a face inaccesibil sau impracticabil un drum.
4. (zgomote, melodii, sunete etc.) a face să nu se audă, depășind în intensitate; a acoperi.
5. fig. (urme) a face să dispară.
6. (fam.) a ~ găuri = a reuși să realizeze unele lucruri strict necesare; a plăti (din) datorii.
7. a-și ~ urechile = a nu voi să audă, să cunoască ceva.
8. a-i ~ cuiva ochii = a nu lăsa pe cineva să vadă realitatea.
9. intr. (despre șanțuri, conducte etc.) a se închide prin depuneri (de noroi, de nisip etc.); a se înfunda.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. practicabilité, praticabilité; eng. practicability)
1. starea, caracterul a ceea ce este practicabil.
2. calitate a unui lucru de a putea fi folosit.
3. calitate a unui lucru de a putea fi executat sau realizat; fezabilitate.
4. calitate a unui lucru de a permite trecerea fară greutate și fără pericol.
5. (anton.) impracticabilitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (înzăpezi)
1. care este acoperit cu zăpadă.
2. (despre drumuri) care a devenit impracticabil din cauza zăpezii.
3. (despre vehicule) care este imobilizat în zăpadă.
4. (despre călători) blocat în vehicule din cauza zăpezii.
5. (var.) înzepezit, (reg.) înzăpădit.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (înzăpezi)
1. acțiunea de a (se) înzăpezi și rezultatul ei; înzăpezit.
3. împotmolire a autovehiculelor în zăpadă.
4. blocare a călătorilor în vehicule din cauza zăpezii.
5. impracticabilitate a drumurilor.