Dictionar

precar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. précaire, lat. precarius)

1. care depinde de voința cuiva sau de împrejurări neprevăzute; nesigur, instabil.
2. lipsit de rezistență; șubred, fragil.
 

precaria

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. precaria)

1. (ant. și evul mediu) drept de posesiune asupra unui lot de pământ primit în schimbul prestării unor obligații față de proprietarul funciar.
 

precariamente

Parte de vorbire:  adv. (înv.)  
Etimologie: (precariu + -[a]mente)

1. în mod precar, în mod incert.
 

precaritate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. précarité)

1. caracterul, starea a ceea ce este precar.
 

precaritate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. précarité)

1. caracterul, starea a ceea ce este precar.
 

salifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. salifère)

1. (despre terenuri, soluri, roci, regiuni) care conține sare; bogat în sare.
2. (expr.) complex ~ = depozite sedimentare din zona precarpatică, provenite din izvoarele sărate, din eflorescențele saline și din zăcămintele de sare pe care le conțin formațiile acestui complex în unele regiuni.
 

precariamente

Parte de vorbire:  adv. (înv.)  
Etimologie: (precariu + -[a]mente)

1. în mod precar, în mod incert.