preistoric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. préhistorique)

1. referitor la preistorie.
2. (fam.) străvechi; învechit.

preistorician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (după fr. préhistorien)

1. specialist în preistorie, perioadă din istoria omenirii de dinainte de apariția scrisului.

abbevilian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. abbevillien)

1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.
2. I. legat de localitatea franceză Abbeville.
3. (preist.) califică un tip de cultură aparținând paleoliticului inferior, descoperită în depozitele cuaternare de la Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă.
4. (geol.) care se referă la perioada preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
5. II. (geol.) perioadă preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.

arheofite

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. archéophytes)

1. plante antropofile, răspândite încă din culturile preistorice.

cistă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ciste, lat. cista, gr. kiste)

1. (ant.) coș de răchită în care se purtau la procesiunile închinate unor divinități diverse obiecte de cult.
2. casetă, lădiță.
3. vas cilindric de metal pentru prima epocă a fierului din Italia.
4. mormânt preistoric din piatră în care era așezat cadavrul.
5. celulă, spor de rezistență, la alge.

EO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. éo-, cf. gr. eos „auroră, zori”)

1. „de început, primitiv, preistoric”.

eolit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. éolithe)

1. piatră din epoca preistorică, grosolan cioplită, folosită ca prima unealtă, de omul primitiv.
2. (preistorie) silex cuaternar care are aspectul unui obiect sculptat de om.

lacustru, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. lacustre, lat. lacustris)

1. referitor la lacuri; care trăiește sau crește în lacuri.
2. locuințe ~e = locuințe (preistorice) pe stâlpi la marginea sau în mijlocul lacurilor; formație ~ă = formație geologică din depuneri pe fundul unei ape dulci.