Dictionar

brahman, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f., III. s.f. pl., IV. s.m.  
Etimologie: (fr. brahmane)

1. I. referitor la brahmanism; brahmanic.
2. II. membru al castei preoţeşti, prima dintre cele patru caste indiene.
3. III. imnuri vedice şi comentariul lor; comentarii ale vedelor cuprinzând şi numeroase tradiţii şi legende populare.
4. IV. unul dintre cei patru preoți din India care celebrau sacrificiul vedic; brahmin, bramin.
 

casulă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Casula, lat. casula)

1. veşmânt cu aspect de pelerină fără mâneci şi cu o singură deschizătură pentru cap, la preoţii catolici.
 

clarisim, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m. (înv., Transilv.)  
Etimologie: (it. clarissimo, lat. clarissimus)

1. I. care este foarte clar.
2. foarte ilustru, ilustrisim.
3. II. titlu de reverență dat preoților catolici sau greco-catolici; (prin ext.) persoana care poartă acest titlu.
4. (var.) clarissim.
 

cler

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. clero, lat. clerus)

1. totalitatea clericilor dintr-o ţară, dintr-o eparhie; preoţime.
 

consacra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. consacrer, lat. consecrare)

1. tr. a da în întregime, a închina, a destina.
2. a da un caracter sacru.
3. (despre preoţi) a hirotonisi.
4. a stabili, a consfinţi; a legitima.
5. tr., refl. a (se) dedica, a (se) devota.
 

cotă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cotte)

1. haină largă purtată de preoţii catolici.