Dictionar

Prezident

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. président)

1. preşedinte.


Prezidențiabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. présidentiable)

1. de președinte; propriu unui președinte; care emană de la un președinte.

2. care este în poziția de a candida la președinție (ex. candidat prezidențiabil).


Prezidenţial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. présidentiel)

1. adj. care aparţine unui preşedinte; preşedinţial.

2. regim ~ = se referă la un regim politic în care președintele deține puterea executivă.

3. alegeri ~e = alegerea președintelui (republicii).

4. s.f. pl. alegeri prezidenţiale.


Prezidenţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (după it. presidenza)

1. preşedinţie.


Preşedinte, -ă

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. président, lat. praesidens)

1. cel care prezidează o adunare, un tribunal, o organizaţie de masă; prezident.

2. cel care conduce dezbaterile unei şedinţe, unei comisii etc.

3. şeful statului în unele republici.


Preşedinţial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. présidentiel)

1. de președinte, care emană de la un președinte; prezidenţial.

2. (var.) preșidențial.


Preşedinţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (preşedinte + -ie)

1. funcţia de preşedinte; durata acesteia; (p. ext.) localul unde lucrează preşedintele; prezidenţie.


Prezidenţial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. présidentiel)

1. adj. care aparţine unui preşedinte; preşedinţial.

2. regim ~ = se referă la un regim politic în care președintele deține puterea executivă.

3. alegeri ~e = alegerea președintelui (republicii).

4. s.f. pl. alegeri prezidenţiale.


Prezidențiabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. présidentiable)

1. de președinte; propriu unui președinte; care emană de la un președinte.

2. care este în poziția de a candida la președinție (ex. candidat prezidențiabil).