proceda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. procéder, lat. procedere)

1. a acționa într-un mod anumit.
2. a începe să..., a trece la...

asentiment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. assentiment)

1. consimțământ voluntar la propunerea, în acțiunea cuiva; permisiune.
2. a fi în ~ul cuiva = a proceda în conformitate cu dorința cuiva.

eliminare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (elimina)

1. acțiunea de a elimina.
2. a proceda prin ~ = a căuta să descoperi ceva înlăturând pe rând elementele nerelevante pentru a reține esențialul, lucrul căutat etc.

organiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. organiser)

1. tr. a orândui, a așeza, a coordona activitatea unui stat, a unei instituții, grup social etc., astfel încât să funcționeze organic.
2. a pregăti temeinic o acțiune etc.
3. refl. a proceda metodic și ordonat în acțiunile sale.

orienta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. orienter)

1. refl. a afla poziția punctelor cardinale în raport cu locul unde se află; a ști încotro să se îndrepte.
2. (fig.) a descoperi felul de a proceda într-o situație, a găsi soluția unei probleme.
3. tr. a așeza în raport cu punctele cardinale.
4. a îndrepta; (mar.) a îndrepta velatura astfel încât să prindă vântul.
5. (mat.) a da o orientare, un sens unei drepte; a alege un sens de rotație în plan, în jurul unui punct.

procedeu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. procédé)

1. fel, mod, manieră de a proceda pentru realizarea unui scop.
2. mod sistematic de efectuare a unei operații, a unui proces prin folosirea unei anumite metode.

procedură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. procédure, lat. procedura)

1. manieră de a proceda juridic; serie de formalități după care se realizează justiția; actele într-o instanță judecătorească.
2. ramură a dreptului care studiază procedura.
3. metodă în medicină, psihologie, sociometrie etc.
4. (inform.) metodă de rezolvare a unei probleme, defalcată în etape succesive; funcție executată de un subprogram, parte din sintaxa limbajelor evoluate.