Dictionar

profanator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. profanateur, lat. profanator)

1. (cel) care profanează.
 

sacrileg, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (lat. sacrilegus)

1. (cel) care săvârșește un sacrilegiu; profanator; (prin ext.) nelegiuit, blestemat.
2. (acțiune) care încalcă ceva sacru.
 

violator, -oare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. violateur, lat. violator)

1. cel care violează (legea, un drept etc.); infractor; profanator.
2. cel care comite un viol.