Dictionar

Prohibitiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. prohibitif)

1. care aplică prohibiţia; prohibitoriu.

2. care exprimă o interdicţie.


Prohibitoriu, -ie

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. prohibitoire)

1. (jur.; la romani) edict ~ = edict prin care preotul interzicea anumite lucruri; prohibitiv.