OK
X
prozelit, -ă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. prosélyte, lat. proselytus, gr. proselytos)
1.
cel
convertit
de
curând
la
o
credință,
la
o
ideologie,
doctrină
etc.
prozelitism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. prosélytisme)
1.
zel
în
a
face
prozeliți.
2.
devotament
fanatic
față
de
o
religie,
ideologie,
doctrină.
mesianism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. messianisme)
1.
credință
într-un
mântuitor
divin
al
lumii,
care
apare
în
dogmele
mozaice
și
creștine;
curent
filozofic
idealist,
bazat
pe
idei
mistico-religioase,
mesianice.
2.
(prin
ext.)
ideologie
care
anunță
o
lume
miraculoasă
și
decisiv
mai
bună.
3.
atitudine
profetică
și
de
exaltare
în
împlinirea
unei
misiuni
prin
sacrificiu.
4.
(psihiatrie)
convingere
delirantă
a
unui
subiect
care
se
identifică
cu
Mesia
și
încearcă
să
facă
prozelitism.
prozelitism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. prosélytisme)
1.
zel
în
a
face
prozeliți.
2.
devotament
fanatic
față
de
o
religie,
ideologie,
doctrină.