Dictionar

Pruncucidere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (prunc + ucidere)

1. ucidere a copilului nou-născut, imediat după naştere, de către mamă; infanticid.


Pruncucigaş, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (prunc + ucigaş)

1. (persoană) care îşi ucide propriul copil; infanticid.


INFANTI-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. infanti-, cf. lat. infans, -ntis „copil”)

1. „copil, prunc”.


Infanticid, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f., III. s.n.
Origine: (fr. infanticide, lat. infanticidum)

1. I. care își ucide propriul copil; care ucide intenționat un copil (în special un nou-născut); pruncucigaș.

2. II. părinte care îşi ucide propriul copil nou-născut; persoană care ucide în mod deliberat un copil; pruncucigaș.

3. III. ucidere de către mamă a copilului imediat după naștere; ucidere a unui copil; pruncucidere.


Puponieră

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pouponnière)

1. secţie de prunci într-o creşă.