Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pudique, lat. pudicus)
1. plin de pudoare; candid, ruşinos.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. pudicité)
1. calitatea unei persoane pudice; caracterul pudic al cuiva sau al ceva; pudoare.
2. (antonime) impudicitate, impudoare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. décent, lat. decens)
1. cuviincios; reverenţios, plin de decenţă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. décolleté)
1. (despre rochii, haine) cu decolteu (mare).
2. (despre femei) care poartă asemenea haine.
3. (fam.) indecent, necuviincios, impudic.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. french cancan)
1. dans francez foarte vioi (considerat indecent, impudic și erotic), executat de femei, în vogă la începutul secolului al XX-lea, practicat încă și astăzi în anumite cabarete; melodia după care se execută acest dans; cancan.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. impudicité)
1. caracterul a ceea ce este impudic.
2. dispoziția (cuiva) de a se comporta sau de a acționa într-un mod care este dezaprobat de morala sexuală.
3. lipsă de pudoare, de rușine; atitudine, faptă, vorbă lipsită de rușine; act impudic; nerușinare; impudoare.
4. (antonime) pudicitate, pudoare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. indécent, lat. indecens)
1. care calcă sau contrazice legile decenței; care șochează.
2. care este lipsit de pudoare; necuviincios, nerușinat, impudic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. prude)
1. califică o persoană plină de pudoare, de reținere; pudibund.
2. (antonime) impudic, indecent.