Dictionar

Puiuluț

Parte de vorbire: s.m. (reg.)
Origine: (pui + -uluț)

1. diminutiv al lui pui; pui (mic); puișor.


Puiuluc

Parte de vorbire: s.m. (reg.)
Origine: (pui + -uluț)

1. diminutiv al lui pui; pui (mic); puișor.


Puiuc

Parte de vorbire: I. s.m. (pl. -uci) (reg.); II. s.n. (pl. -uri) (reg.)
Origine: (pui + -uc)

1. I. (pop.) pui mic, puișor.

2. I. bob de fasole.

3. I. iubit, iubițel.

4. II. sertăraș, sertărel.