Dictionar

pulpă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. pulpa, fr. pulpe)

1. porțiune musculară proeminentă (a gambei, a degetului).
2. partea moale din interiorul unui organ (splină, dinte).
3. parte cărnoasă a unor fructe.
4. fructe conservate în soluție de bioxid de sulf diluată.
5. (min.) apă care are în suspensie grăunți minerali; tulbureală.
6. medicament de consistență moale, prin pulpare.
 

depulpa

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. dépulper)

1. a dezveli pulpa unui fruct.
2. (în special) a îndepărta pulpa dentară; a devitaliza.
 

pulpar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pulpaire)

1. referitor la pulpa dentară.
 

pulpare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. pulpation)

1. proces tehnologic de separare a părții cărnoase a fructelor de cele fibroase și dure, pentru a obține o pastă moale (pulpă).
 

avocado

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp. avocados)

1. pom cultivat în zonele subtropicale și mediteraneene, având fructe bace, de mărimea unei pere, cu coaja subțire, verde, pulpa comestibilă și un sâmbure mare, ovoid.
 

dentină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dentine)

1. substanță proteică, bogat mineralizată, din care este formată pulpa dintelui; ivoriu.
 

depulpa

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. dépulper)

1. a dezveli pulpa unui fruct.
2. (în special) a îndepărta pulpa dentară; a devitaliza.
 

devitaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dévitaliser)

1. tr. a suprima funcțiile vitale ale unui țesut, organ etc.
2. a îndepărta pulpa dentară pentru a preveni o infecție bacteriană; a depulpa.
3. refl. (fig.) a se veșteji.
 

gheroc

Parte de vorbire:  s.n. (rar)  
Etimologie: (germ. Gehrock)

1. haină bărbătească cu pulpane, făcută în mare parte din pânză de culoare închisă, care a fost purtată în special la ocazii festive în secolul al XIX-lea; redingotă.
2. (var.) ghiroc.
 

jambon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. jambon)

1. șuncă din pulpă de porc sărată și fiartă sau afumată.