Dictionar

Rezultate secundare (Pup):

Pupă 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. poupe)

1. partea din spate a unei nave.


Pupă 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pupe, lat. pupa)

1. nimfă (2).


Pupăcios, -oasă

Parte de vorbire: adj. (familiar)
Origine: (pupa + -ăcios)

1. (despre oameni) căruia îi place sărute; (înv.) sărutător.


Pupăire

Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (pupăi)

1. sunet caracteristic pupezei; sunet scos de pupeze când cântă; pupuit, pupăit.

2. (pop. și fam.) (despre oameni) flecăreală, clevetire.

3. (reg.) (despre broaște) orăcăială, orăcăit.


PUPI-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. pupi-, cf. lat. pupa „păpușă”)

1. „nimfă, pupă, crisalidă”.


Pupifer, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pupifère)

1. (zool.) care poartă pupe sau crisalide imobile.


Acorie (1)

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acorie, cf. gr. kore „pupilă”)

1. (med.) absență congenitală a pupilei, asociată în general cu aniridia (absența irisului).


Afterpic

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. afterpeak)

1. compartimentul cel mai apropiat de pupă al unei nave.


Anchilocorie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (anchilo- + -corie)

1. (med.) obliterare congenitală sau dobândită a pupilei.


Anizocorie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anisocorie)

1. (med.) anomalie congenitală constând în inegalitatea celor două pupile (diferență de mărime între cele două pupile).

2. (antonim) izocorie.


Aplustră

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aplustre, lat. aplustra)

1. (ant.) piesă a unei corăbii plasată la pupă şi ornată cu banderole.


Apupa

Parte de vorbire: vb. intr., refl.
Origine: (fr. appouper)

1. (despre nave) a se înclina longitudinal către pupă, datorită unei încărcături neuniforme.