Dictionar

purga

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. purger, lat. purgare)

1. tr., refl. a(-și) provoca evacuarea intestinală cu un purgativ.
2. tr. (fig.) a curăța, a elimina, a epura.
 

expurga

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. expurger, lat. expurgare)

1. a elimina dintr-o carte pasaje incompatibile cu anumite principii morale sau idei politice.
 

purgație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. purgation, lat. purgatio)

1. acțiunea de a purga și rezultatul ei; purgare.
2. (med.) acțiunea de a evacua conținutul intestinului; evacuare prin intermediul unui remediu care purghează; remediu purgativ.
3. (religie) curățire de păcate prin ispășire.
4. (var.) (înv.) purgațiune.
 

purgativ, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. purgatif, lat. purgativus)

1. (medicament) care provoacă purgație prin stimularea peristaltismului; laxativ.
2. I. care asigură evacuarea fecalelor; care are proprietatea de a curăța, de a evacua conținutul intestinului.
3. II. remediu folosit pentru purgare.
 

purgatoriu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. purgatorium, it. purgatorio)

1. (în religia catolică) loc unde sufletele celor mai puțin păcătoși se pot curăța de păcate, pentru a intra apoi în rai.
2. (fig.) loc sau timp de suferință.
 

calomel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calomel)

1. clorură de mercur, pulbere albă, insolubilă în apă, inodoră, folosită ca purgativ și vermifug.
 

catari

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cathares)

1. pl. adepți ai unei secte maniheiste din evul mediu (în sud-vestul Franței), care respingea sfintele taine ale bisericii și nega purgatoriul și posibilitatea mântuirii.
 

cathartic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cathartique)

1. adj. purificator.
2. adj., s. n. (medicament) care provoacă purgație; laxativ.
 

catolicism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. catholicisme)

1. confesiune creștină care recunoaște primatul și infailibilitatea papei de la Roma, iar în materie de credință, purcederea Sfântului Duh și de la Dumnezeu-fiul (filioque), existența purgatoriului etc.
 

cenotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cénotique)

1. (med.) care provoacă cenoza; evacuator, purgativ.
 

crotonil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Krotonöl)

1. ulei gras, toxic, din semințele de croton, purgativ foarte puternic.