rânchezătură
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (râncheza + -tură)
Etimologie: (râncheza + -tură)
1. emitere de sunete caracteristice diferitor specii de animale (asemănătoare cu ale calului); rânchezare.
2. (prin analogie; despre oameni) râs zgomotos; rânchezare.
3. (var. reg.) renchezătură, rinchezătură.