reaprindere
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (vb. reaprinde)
Etimologie: (vb. reaprinde)
1. acțiunea de a reaprinde și rezultatul ei.
2. (despre aparate care servesc la iluminat sau corpuri care produc lumină) repunere în funcțiune pentru a lumina din nou.
3. (fig.) reluare, reîncepere, reînsuflețire.