Dictionar

recto 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. recto)

1. prima pagină a unei foi (scrise, tipărite).
 

RECTO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. rectum „drept, rectiliniu”)

1. „drept, rect, rectal”.
 

rectocel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rectocèle)

1. hernie, prolabare a rectului.
 

rectocliză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. rectoclyse)

1. (med.) clismă în scopul rehidratării; livrarea de lichide prin rect; spălătură rectală; proctocliză.
 

rectocolită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rectocolite)

1. inflamaţie a rectului şi colonului.
 

rectometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rectomètre)

1. aparat de măsurat lungimea ţesuturilor.
 

autoşeniletă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (autoşenilă + -etă)

1. autocamion echipat cu roţi directoare în faţă şi cu şenile propulsoare în spate.
 

blocare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (bloca)

1. acţiunea de a (se) bloca.
2. (poligr.) culegere intenţionată a uneia sau a mai multor litere cu floarea în jos pentru a atrage atenţia corectorului.
3. (cont.) ~ a contului = sistare de către bancă a plăţilor din contul de decontare al unei întreprinderi sau instituţii.
4. imposibilitate de funcţionare, de aplicare a unei reguli.
 

braca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. braquer)

1. tr. a îndrepta un obiect, un lucru către un punct.
2. a orienta roţile directoare ale unui automobil pentru a vira.
3. a înclina comenzile unui aparat de zbor.
4. intr. a întoarce (un vehicul), a vira.
 

capitular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. capitulaire)

1. referitor la capitul1, la canonici.
2. cancelar ~ = canonic director de studii în şcolile catedralelor din evul mediu; scrisoare ~ă = scrisoare care notifică canoanele unui conciliu.
 

colpocel

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. colpocèle)

1. hernie intravaginală cauzată fie de rect (colporectocel), fie de vezică (colpocistocel).
 

directoire

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. directoire)

1. stil ~ (şi s. n.) = stil dezvoltat în timpul Directoratului în Franţa, în decor, mobilier şi modă, care se caracterizează prin inspiraţia din vechea artă egipteană, precum şi din cea greco-romană.