Rezultate principale (Reforma):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. réformer, lat. reformare)
1. a îndrepta, a îmbunătăţi (o situaţie, o concepţie etc.).
2. a scoate din uz, a da la reformă (3).
3. a declara pe cineva inapt pentru serviciul militar, scoţându-l din evidenţele armatei.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. réforme, germ. Reform)
1. transformare, reorganizare în domeniul politic, economic, social, cu caracter limitat sau de structură.
2. mișcare social-politică și religioasă îndreptată împotriva feudalismului și a papalității, apărută în Europa apuseană în sec. XVI, care a dus la crearea bisericii reformate (protestante).
3. scoatere din evidență a unor materiale, efecte, arme etc. socotite la un moment dat ca inutilizabile; totalitatea acestor bunuri.
4. declarare a cuiva ca inapt pentru serviciul militar.
Rezultate secundare (Reforma):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contre-réforme)
1. mişcare de opresiune sângeroasă întreprinsă în sec. XVI de biserica catolică împotriva Reformei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr. réformable)
1. care se poate reforma, reface; care trebuie să fie reformat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (reforma)
2. transformare, prin procedee tehnice, termice sau catalitice, a hidrocarburilor nearomatice din produsele petroliere în hidrocarburi aromatice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (reforma)
1. scos din uz ca inutilizabil.
2. (despre oameni; şi s. m.) scos din evidenţa armatei ca inapt.
3. care ţine de cultul religios protestant.
4. (s. m. f.) protestant calvin.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. réformateur, lat. reformator)
1. (propagator) de reforme, (cel) care reformează, înnoieşte.
2. (înfăptuitor) al Reformei (2).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agraire, lat. agrarius)
1. referitor la proprietatea funciară; agrarian, agricol.
2. reformă ~ă = reformă a relaţiilor de proprietate asupra pământului.
3. în care predomină agricultura.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anglicanisme)
1. religie de stat a Angliei, cu caracter reformat, constituită oficial în 1562 sub Elisabeta I.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. baptiste)
1. I. care se referă la baptism, doctrină religioasă reformată conform căreia numai adulții pot fi botezați.
2. II. adept al baptismului.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. casser)
1. tr. a anula, în urma unui recurs, o hotărâre judecătorească.
3. a scoate din uz şi din inventar, a reforma (o maşină, un aparat etc.).
4. refl. (despre vin) a-şi pierde culoarea naturală în contact cu aerul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. étymologisme)
1. tendinţă de a reforma limba română literară de la sfârşitul sec. XIX, apropiind-o de o formă a ei mai veche.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (germ. Philanthropinist)
1. I. referitor la filantropinism (sistem german de educație din secolul al XIX-lea, care urmărește reformarea societății prin învățarea copiilor să devină ființe filantropice, naturale și raționale); filantropist.
2. II. adept al filantropinismului; filantropist.