Dictionar

Rezultate principale (Reforma):

Reforma

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. réformer, lat. reformare)

1. a îndrepta, a îmbunătăţi (o situaţie, o concepţie etc.).

2. a scoate din uz, a da la reformă (3).

3. a declara pe cineva inapt pentru serviciul militar, scoţându-l din evidenţele armatei.


Reformă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. réforme, germ. Reform)

1. transformare, reorganizare în domeniul politic, economic, social, cu caracter limitat sau de structură.

2. mișcare social-politică și religioasă îndreptată împotriva feudalismului și a papalității, apărută în Europa apuseană în sec. XVI, care a dus la crearea bisericii reformate (protestante).

3. scoatere din evidență a unor materiale, efecte, arme etc. socotite la un moment dat ca inutilizabile; totalitatea acestor bunuri.

4. declarare a cuiva ca inapt pentru serviciul militar.


Rezultate secundare (Reforma):

Contrareformă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contre-réforme)

1. mişcare de opresiune sângeroasă întreprinsă în sec. XVI de biserica catolică împotriva Reformei.


Reformabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr. réformable)

1. care se poate reforma, reface; care trebuie fie reformat.

2. (antonim) ireformabil.


Reformare

Parte de vorbire: s.
Origine: (reforma)

1. acţiunea de a reforma.

2. transformare, prin procedee tehnice, termice sau catalitice, a hidrocarburilor nearomatice din produsele petroliere în hidrocarburi aromatice.


Reformat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (reforma)

1. scos din uz ca inutilizabil.

2. (despre oameni; şi s. m.) scos din evidenţa armatei ca inapt.

3. care ţine de cultul religios protestant.

4. (s. m. f.) protestant calvin.


Reformator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. réformateur, lat. reformator)

1. (propagator) de reforme, (cel) care reformează, înnoieşte.

2. (înfăptuitor) al Reformei (2).


Agrar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agraire, lat. agrarius)

1. referitor la proprietatea funciară; agrarian, agricol.

2. reformă = reformă a relaţiilor de proprietate asupra pământului.

3. în care predomină agricultura.


Anglicanism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anglicanisme)

1. religie de stat a Angliei, cu caracter reformat, constituită oficial în 1562 sub Elisabeta I.


Baptist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. baptiste)

1. I. care se referă la baptism, doctrină religioasă reformată conform căreia numai adulții pot fi botezați.

2. II. adept al baptismului.


Casa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. casser)

1. tr. a anula, în urma unui recurs, o hotărâre judecătorească.

2. (rar) a sparge.

3. a scoate din uz şi din inventar, a reforma (o maşină, un aparat etc.).

4. refl. (despre vin) a-şi pierde culoarea naturală în contact cu aerul.


Etimologism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. étymologisme)

1. tendinţă de a reforma limba română literară de la sfârşitul sec. XIX, apropiind-o de o formă a ei mai veche.


Filantropinist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (germ. Philanthropinist)

1. I. referitor la filantropinism (sistem german de educație din secolul al XIX-lea, care urmărește reformarea societății prin învățarea copiilor devină ființe filantropice, naturale și raționale); filantropist.

2. II. adept al filantropinismului; filantropist.