Dictionar

refren

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. refrain)

1. vers (grup de versuri) repetat după fiecare strofă a unei poezii sau după un cuplet.
2. frază muzicală care se repetă după fiecare cuplet al unui cântec.
3. secțiunea de bază a rondoului, care se repetă de mai multe ori.
4. (fig.) cuvânt, frază, expresie care se repetă stereotip.
 

balată

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. ballata)

1. poezie (medievală) care se cânta pe o melodie de dans, din una sau mai multe strofe și un refren.
 

chorus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. chorus)

1. vechi dans și cântec englezesc vioi, interpretat de unul sau mai mulți soliști, refrenul reluat de cor.
2. partea principală a unei teme de jaz.
3. improvizație colectivă după improvizațiile soliștilor.
 

cuplet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. couplet)

1. piesă muzicală vocală cu conținut satiric în care toate strofele textului se cântă pe aceeași melodie.
2. poezie satirică cu mai multe strofe și un refren.
3. strofă a unui cântec, a unei poezii.
4. secțiune intercalată între refrenele unui rondo.
5. cântec intercalat între scenele unui vodevil.
 

riff

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl., fr., it. riff)

1. (jazz) scurt refren melodic.
2. (jazz) frază melodică sau motiv care se repetă ca fond sau ca temă principală; (prin restr.) mod de construcție melodică caracteristic folclorului negru.
 

ritornelă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. ritornello, fr. ritornelle)

1. fragment de muzică instrumentală cu caracter de refren care încadrează cântul în piesele strofice sau dansurile în muzica de dans.
2. vers sau grup de versuri repetate la intervale regulate într-o poezie.
3. poezie de trei versuri, ultimul rimând cu primul.
 

virelai

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. virelai)

1. mică piesă muzical-poetică, în Franța în sec. XIII-XV, din patru strofe, dintre care prima (refren) se relua, integral sau parțial, după fiecare din celelalte trei.