refugia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. réfugier)

1. a fugi, a se pune la adăpost de o urmărire, de un pericol etc.
2. (fig.) a se retrage într-un loc liniștit, ferit de zgomot.

refugiat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (refugia)

1. (cel) care se refugiază.

baracament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. baraquement, it. baraccamento)

1. ansamblu de barăci (mai ales militare).
2. locuințe temporare destinate să găzduiască lucrători în mișcare, refugiați, victime ale dezastrelor etc.

bovaric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: ( bovar[ism] + -ic)

1. propriu bovarismului; care se caracterizează prin bovarism.
2. care fuge de realitate pentru a se refugia în vise.

interioriza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. intérieuriser)

1. tr. a reflecta în conștiință unele fenomene ale realității.
2. refl. a-și înăbuși manifestările exterioare; a face să prevaleze viața interioară; a se refugia în trăiri interioare.

recela

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. receler)

1. tr. a păstra și a ascunde de cineva un obiect furat.
2. a sustrage de la cercetările justiției pe cineva.
3. refl. a se ascunde, a se refugia.

refugiat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (refugia)

1. (cel) care se refugiază.

refugiu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. refuge, lat. refugium)

1. faptul de a se refugia; timpul petrecut ca refugiat.
2. loc de scăpare, de adăpost în fața unei primejdii; azil.
3. (fig.) consolare, mângâiere.
4. loc izolat, liniștit, în care se retrage cineva.
5. teritoriu protejat temporar pentru ocrotirea unor specii de animale, păsări sau plante în anumite perioade ale anului.
6. loc special amenajat în mijlocul unei străzi pentru a feri pe cetățeni de circulația mașinilor.
7. construcție pe munte, mobilată sumar, destinată să găzduiască pe alpiniști în cursul unei ascensiuni.