Dictionar

reitera

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. réitérer)

1. a face ceva din nou, a începe din nou; a enunța a doua oară; a repeta.
 

reiteraţie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. réitération)

1. reiterare.
2. metodă în topografie în măsurarea repetată a unghiurilor pentru a reduce erorile.
 

reiterativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. réitératif)

1. care reiterează; care poate fi reiterat, repetat.
 

batologie (1)

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. battologie)

1. (literatură) repetiţie de cuvinte sau de fraze, inutilă şi plictisitoare; reiterarea continuă inutilă a acelorași cuvinte, fraze sau idei.
 

reiterativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. réitératif)

1. care reiterează; care poate fi reiterat, repetat.
 

reiteraţie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. réitération)

1. reiterare.
2. metodă în topografie în măsurarea repetată a unghiurilor pentru a reduce erorile.