OK
X
retardat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (retarda)
1.
(și
s.
m.
f.)
rămas
în
urmă;
nedezvoltat
din
punctul
de
vedere
al
intelectului;
întârziat
mintal;
retardatar.
retardatar, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. retardataire)
1.
I.
care
ajunge
sau
care
face
un
lucru
cu
întârziere.
2.
care
este
în
urmă
la
școală
în
comparație
cu
alți
copii;
retardat.
3.
II.
persoană
care
întârzie,
este
în
întârziere.
retardație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. retardation)
1.
retardare.
2.
mișcare
a
Lunii
pe
bolta
cerească
în
sens
direct
(de
la
vest
la
est),
precum
și
a
planetelor,
în
anumite
situații,
având
ca
efect
întârzierea
în
fiecare
zi
a
trecerii
astrului
la
meridianul
locului.
3.
(biol.)
prezența
tardivă
în
cursul
autogenezei
a
unor
caractere,
în
comparație
cu
stadiul
filogenetic
anterior.
retardat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (retarda)
1.
(și
s.
m.
f.)
rămas
în
urmă;
nedezvoltat
din
punctul
de
vedere
al
intelectului;
întârziat
mintal;
retardatar.
retardatar, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. retardataire)
1.
I.
care
ajunge
sau
care
face
un
lucru
cu
întârziere.
2.
care
este
în
urmă
la
școală
în
comparație
cu
alți
copii;
retardat.
3.
II.
persoană
care
întârzie,
este
în
întârziere.