Rezultate secundare (Reticent):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. réticent)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. réticence, lat. reticentia)
1. omisiune voită, ocolire a unui lucru care trebuie spus; atitudine reținută, rezervată într-o anumită chestiune.
2. figură retorică prin care vorbitorul își întrerupe deodată șirul gândirii, pentru a trece la o altă idee, lăsând numai să se înțeleagă ceea ce ar fi voit să spună.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aposiopèse, gr. aposiopesis)
1. reticenţă; întrerupere a vorbirii.
2. figură de stil constând în întreruperea unei propoziţii sau fraze din cauza grabei, ori pentru că interlocutorul poate înţelege singur ce ar mai urma să se spună.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. gamophobie)
1. (psihiatrie) teamă sau ură față de căsătorie.
2. în afara unui context medical, cuvântul desemnează atitudinea unei persoane care nu dorește să se căsătorească sau reticentă să facă acest lucru.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. réticent)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ne- + uitare)
1. suvenir, amintire; incapacitatea sau reticența de a uita.