Dictionar

Rezultate secundare (Retiv):

Retiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. rétif)

1. îndărătnic; dificil, greu de stăpânit; (despre un animal) care nu vrea înainteze.


Retivitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. rétivité)

1. starea sau caracterul a ceea ce este retiv; îndărătnicie.

2. parapsihoză prin refuzul de a executa diverse comenzi.


Retivitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. rétivité)

1. starea sau caracterul a ceea ce este retiv; îndărătnicie.

2. parapsihoză prin refuzul de a executa diverse comenzi.