Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. revendicatif)
1. care revendică un bun, un drept cuvenit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diversion, lat. diversio)
1. încercare de a schimba cursul unei acţiuni, de a abate intenţiile, gândurile cuiva.
2. acţiune politică reacţionară, întreprinsă de un guvern, un partid etc. cu scopul de a distrage atenţia maselor de la acţiuni revendicative sau revoluţionare.
3. (mil.) acţiune, operaţie care urmăreşte abaterea atenţiei forţelor inamicului dintr-un anumit punct.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. irrédentiste, it. irredentista)
1. I. referitor la iredentism, propriu iredentismului.
2. care aderă la iredentism (mișcare revendicativă începută la sfârșitul secolului al XIX-lea prin care italienii reclamau anumite regiuni precum Dalmația, Trentino et cetera și, prin extensie, orice mișcare revendicativă de acest tip).
3. II. adept al iredentismului; naţionalist, şovin.
4. persoană care profesează iredentismul.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. orchestrer)
1. a aranja o compoziţie muzicală pentru orchestră.
2. a organiza o campanie, o mişcare revendicativă.