Rezultate principale (Reverie):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. réverie)
1. stare de visare cu ochii deschişi.
2. piesă vocală sau instrumentală la mici proporţii, cu caracter visător.
Rezultate secundare (Reverie):
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (it. onirista)
1. I. referitor la onirism, propriu onirismului.
2. II. adept al onirismului (calitatea unei creații care generează o stare de vis sau reverie).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (romant + -/i/os)
1. predispus la visare, la reverie; romantic, melancolic.
2. (despre opere literare) care tratează teme sentimentale.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (toropi + -eală)
1. stare de moleșeală, de buimăceală (premergătoare somnului); somnolență, aromeală.
3. căldură mare, arșiță, dogoare, zăpușeală.
4. (reg.) bătaie zdravănă; (reg.) toropire.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (deștepta)
1. faptul de a (se) deștepta; deșteptat.
2. moment când se trezește cineva din somn sau când își întrerupe somnul; trezire, sculare.
3. semnal (din goarnă, din trompetă etc.) care anunță deșteptarea în cazărmi, internate etc.
4. (fig.) ieșire dintr-o stare de inerție, de indiferență; trezire din amorțeală, reverie etc.
5. (fig.) revenire la viață; dezmorțire, trezire la viață.
7. (antonime) adormire, culcare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (aiura)
2. vorbire fără sens (caracteristică unui bolnav în stare de inconștiență); delir.
4. (în forma aiurire) amețire, derutare a cuiva prin vorbe.