Dictionar

Rezultate principale (Reverie):

Reverie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. réverie)

1. stare de visare cu ochii deschişi.

2. piesă vocală sau instrumentală la mici proporţii, cu caracter visător.


Rezultate secundare (Reverie):

Onirist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (it. onirista)

1. I. referitor la onirism, propriu onirismului.

2. II. adept al onirismului (calitatea unei creații care generează o stare de vis sau reverie).


Romanţios, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (romant + -/i/os)

1. predispus la visare, la reverie; romantic, melancolic.

2. (despre opere literare) care tratează teme sentimentale.


Toropeală

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (toropi + -eală)

1. stare de moleșeală, de buimăceală (premergătoare somnului); somnolență, aromeală.

2. visare, reverie.

3. căldură mare, arșiță, dogoare, zăpușeală.

4. (reg.) bătaie zdravănă; (reg.) toropire.


Deșteptare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (deștepta)

1. faptul de a (se) deștepta; deșteptat.

2. moment când se trezește cineva din somn sau când își întrerupe somnul; trezire, sculare.

3. semnal (din goarnă, din trompetă etc.) care anunță deșteptarea în cazărmi, internate etc.

4. (fig.) ieșire dintr-o stare de inerție, de indiferență; trezire din amorțeală, reverie etc.

5. (fig.) revenire la viață; dezmorțire, trezire la viață.

6. stimulare a inteligenței.

7. (antonime) adormire, culcare.


Aiurare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (aiura)

1. faptul de a aiura.

2. vorbire fără sens (caracteristică unui bolnav în stare de inconștiență); delir.

3. visare, reverie.

4. (în forma aiurire) amețire, derutare a cuiva prin vorbe.

5. (var.) (fam.) aiurire.