Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. révolution, lat. revolutio, germ. Revolution)
1. (fil.) etapă a dezvoltării în care au loc transformări calitative profunde, schimbări radicale, esențiale, orientate de la inferior la superior, de la vechi la nou, asigurând realizarea progresului într-un ritm rapid.
2. ~ socială = acțiune socială de transformare radicală calitativă a societății, prin care se realizează trecerea de la o formațiune inferioară la alta superioară; ~ culturală = proces de transformare radicală în domeniul ideologiei și culturii, care însoțește o revoluție socială.
3. ~ industrială = proces complex de transformare calitativă a bazei tehnice a producției; ~ tehnico-științifică = proces contemporan care determină schimbări radicale în domeniul forțelor de producție, prin dezvoltarea accelerată a științei și tehnicii, prin perfecționarea proceselor tehnologice.
4. (fig.) schimbare profundă, radicală, într-un anumit domeniu; transformare bruscă și totală.
5. mișcare de rotație a unui corp ceresc în jurul altuia.
6. (mat.) mișcare de rotație a unui corp în jurul unei drepte fixe.
7. schimbare geologică a scoarței terestre.
8. (fiz.) mișcare a unui corp care parcurge o curbă fixă.
9. mișcare de rotație completă a unei roți în jurul osiei sale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contre-révolution)
1. mişcare organizată, reacţionară, a claselor înlăturate de la putere împotriva noii orânduiri sociale instaurate prin revoluţie, în scopul restaurării vechii puteri de stat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. babouvisme)
1. curent comunist utopic, iniţiat de revoluţionarul francez Babeuf în timpul revoluţiei din 1789.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bonapartisme)
1. formă a dictaturii marii burghezii, în Franţa, după victoria revoluţiei de la sfârşitul sec. XVIII, sub conducerea lui Napoleon Bonaparte.
2. ataşament faţă de dinastia întemeiată de Napoleon.
3. formă de dictatură personală.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. carmagnole)
1. cântec și dans revoluționar francez din 1789; cântec dansat în rond în timpul Revoluției Franceze.
2. vestă scurtă purtată în timpul Revoluţiei franceze.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contre-révolution)
1. mişcare organizată, reacţionară, a claselor înlăturate de la putere împotriva noii orânduiri sociale instaurate prin revoluţie, în scopul restaurării vechii puteri de stat.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. contre-révolutionnaire, rus. kontrerevoliuţioner)
1. I. care se referă la contrarevoluție; care aparține contrarevoluției.
2. care este în favoarea contrarevoluției, care tinde spre contrarevoluție.
3. care este împotriva revoluției.
4. II. adept al contrarevoluţiei.
5. persoană care participă la contrarevoluție.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cordelier)
1. călugăr franciscan care se încingea cu o frânghie cu trei noduri.
2. (pl.) membrii clubului fondat de Danton, Marat şi Camille Desmoulins în timpul revoluţiei burgheze din Franţa, opus iacobinilor.