Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. rimer)
1. (despre două sau mai multe cuvinte) a avea aceleaşi sunete în silabele finale.
2. (fig.; despre lucruri, idei etc.) a se potrivi, a se asemăna.
3. (fig.) a face versuri (cu rimă).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rime)
1. potrivire a sunetelor finale a două sau a mai multor versuri, începând cu ultima silabă accentuală; (p. ext.) potrivire a sunetelor finale a două cuvinte.
2. cuvânt care rimează cu altul.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. arrimer)
1. a fixa încărcătura unei (aero)nave pentru menţinerea unui centraj favorabil stabilităţii.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. comprimer, lat. comprimere)
1. tr., refl. a (se) restrânge, a (se) reduce (ca volum).
2. tr. a micşora volumul unui corp (gaz) prin presiune exterioară; a presa.
3. (fig.) a împiedica să se manifeste; a înăbuşi.
4. a reduce personalul unei întreprinderi, instituţii etc.; a pune în cadrul disponibil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crime)
1. violare a legii penale, care se pedepseşte cu detenţie riguroasă, muncă silnică, temniţă grea, moarte etc.; omor.
2. ~ de război = acţiune săvârşită de membrii unor forţe armate în timp de război nesocotind normele dreptului internaţional care reglementează legile războiului; ~ contra umanităţii = atrocităţi recunoscute pe plan internaţional ca violând legile elementare ale umanităţii.
4. păcat.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. décomprimer)
1. a diminua, a înlătura o compresiune: decompresiune (2).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déprimer, lat. deprimere)
1. a provoca cuiva o depresiune (4), a mâhni, a întrista, a dezola.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. désarrimer)
1. a scoate mărfurile din locul unde sunt stivuite în magaziile navei.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattage, it. abbattaggio)
1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operaţia însăşi.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. abbattere, fr. abattre)
1. (tr., intr., refl.) a (se) îndepărta de la direcția inițială sau normală.
2. (fig.) a (se) îndepărta de la o normă fixată, de la o linie de conduită, de gândire etc.
3. (refl.) (despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) a se produce pe neașteptate (cu forță).
4. (refl.) a se năpusti (asupra).
5. (refl.) a se opri în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial).
6. (refl., intr.) a-i veni ideea, a-i trece prin minte; a i se năzări.
7. (tr.) a întrista, a deprima, a descuraja.
8. (tr.) a doborî, a culca la pământ.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abate)
1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. ablativus, fr. ablatif)
1. caz al declinării, specific anumitor limbi, care exprimă punctul de plecare, instrumentul, asocierea, cauza etc.
2. ~ absolut = construcţie sintactică în latină sau greacă cu rol de propoziţie circumstanţială, dintr-un substantiv (sau pronume) şi un participiu în ablativ.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. abolir, lat. abolere)
1. a anula, a suprima (o lege, o instituţie, o stare social-politică).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abolition, lat. abolitio)
1. abolire, desființare, suprimare.