Rezultate principale (Rudiment):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rudiment, lat. rudimentum)
1. (pl.) primele noţiuni ale unei ştiinţe, arte etc.
Rezultate secundare (Rudiment):
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT rudimentalis; rudimentarius; rudimentaris
2. FR rudimentaire
3. EN rudimentary; rudimental; undeveloped
5. RU рудиментaрный; примитивный
6. HU kezdetleges, redukált, csökevényes, visszafejlődött, elsatnyult
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. rudimentaire)
1. care se află în stadiul iniţial al dezvoltării; primitiv, neevoluat; grosolan.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rudimentarisme)
1. însuşirea a tot ce este rudimentar.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (rudimentar + -itate)
1. însușirea a tot ce este rudimentar; lipsă de finețe; rudimentarism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agénosome)
1. monstru cu organele genitale şi urinare rudimentare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anophtalmie)
1. lipsă (congenitală) a globilor oculari.
2. ~ ciclopică = malformaţie congenitală constând în unirea ochilor şi a orbitelor rudimentar dezvoltate.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. béotisme)
1. caracter beoțian, lipsă de gust pentru disciplinele intelectuale; nivel intelectual scăzut din cauza lipsei de gândire critică.
2. lipsă de gust, de preocupări intelectuale; vulgaritate, bădărănie; caracter rudimentar în stil şi în limbă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. ciclopico)
1. de ciclop, caracteristic ciclopilor; (fig.) uriaş, gigantic; (înv.) ciclopean.
2. (despre construcţii miceniene) construit din blocuri mari de piatră brută sau sumar cioplită; (prin ext.) de dimensiuni excepționale.
3. (hiperbolic) care necesită un efort excepțional, supraomenesc.
4. (med.) anoftalmie ~ă = monstruozitate congenitală caracterizată prin unirea ochilor și a orbitelor, rudimentar dezvoltate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cryptopodie)
1. diformitate congenitală în care piciorul, rudimentar, este ascuns în celelalte organe dezvoltate normal.
2. diformitate în umflarea considerabilă a feţei dorsale a piciorului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. décapode/s/)
1. pl. ordin de crustacee superioare cu cinci perechi de picioare.
2. subordin de cefalopode cu zece tentacule şi un rudiment de cochilie.
3. (sg.) locomotivă cu abur având cinci osii motoare cuplate.