Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (după fr. routinier)
1. I. care este marcat de rutină, de absența spiritului de noutate și inițiativă; automatizat, șablonizat; rutinier.
2. (persoană) care arată rutină în modul său de a acționa sau de a gândi.
3. (persoană) care lucrează numai prin rutină; rutinier.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. routinier)
2. s. m. f. cel care lucrează numai prin rutină, sclav al automatismului.