contrasăgeată

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (contra1- + săgeată)

1. deplasare pe verticală, opusă sensului forțelor, care se dă diferitelor porțiuni de construcție.

croșet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crochet)

1. ornament sculptat în formă de frunză curbată, cu care se decorează frontoanele, cornișele și extradosul arcelor gotice.
2. (med.) aspect grafic sau radiologic, o denivelare bruscă.
3. cordon litoral în formă de săgeată curbată.

falarică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. falarica, fr. falarique)

1. (istorie) suliță romană antică înfășurată în câlți și smoală, care era aprinsă înainte de a fi aruncată; armă de aruncare în formă de săgeată, cu câlți și smoală aprinsă în vârf, care era lansată fie cu mâna, fie cu o mașină.

fleșă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fléche)

1. element de acoperiș foarte înalt, în formă de săgeată, la turnurile monumentale.
2. partea din spate a afetului unui tun.
3. procedeu ofensiv la scrimă prin deplasarea energică a corpului spre înainte.

lanternă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lanterne, lat. lanterna)

1. felinar.
2. lampă electrică portativă cu baterie.
3. ~ venețiană = lampion; ~ magică = aparat care proiectează pe un ecran, cu ajutorul unei surse luminoase și al unui sistem de lentile, imaginea mărită a unei figuri desenate pe o placă de sticlă sau imprimate pe o placă fotografică.
4. lampă de semnalizare montată pe acoperiș.
5. lampă mică cu săgeată luminoasă pentru explicații pe desene, diapozitive etc. în cadrul expunerilor.
6. aparat de control cu vizori de sticlă, care se intercalează în conductele de produse lichide pentru a face vizibilă circulația acestora.
7. turn mic, cu aspect de edicul, pentru iluminarea și împodobirea unei cupole.
8. (text.) mecanism inversor la flaierele de fibre liberiene pentru ridicarea și coborârea mosoarelor pe care se înfășoară semitortul sau, la unele mașini de bobinat, pentru înfășurarea firului.

sagitaria

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sagittaire)

1. plantă erbacee din apele dulci, calme, cu frunze aeriene în formă de vârf de săgeată; varietate de stânjenel.

sagitat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. sagitté)

1. (despre frunze) în formă de săgeată.