Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. sabot)
1. (pl.) încălțăminte din lemn (scobit).
2. încălțăminte de protecție cu talpă de lemn.
3. înveliș metalic în vârful unui pilot de lemn, de beton etc. pentru ca acesta să poată pătrunde mai ușor în pământ.
4. piesă de metal, de lemn etc. pentru frânarea prin frecare a roților.
5. organ al unei mașini agricole de recoltat, pentru rezemarea pe sol a aparatului de tăiere a plantelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Schabotte)
1. piesă grea de metal care susţine nicovala la un ciocan mecanic de forjat.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. saboter)
1. a împiedica, a submina, a frâna intenţionat buna desfăşurare a unei activităţi, a procesului de producţie.
2. a ciopli, a cresta traversele de cale ferată pentru fixarea şinelor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. sabotage)
1. distrugere, stricare conştientă a unui lucru, a unei maşini etc., pentru a zădărnici o acţiune, un proces etc.; sabotare.
2. frânare intenționată a desfășurării normale a unui proces de producție; sabotare.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (sabot + -ar)
1. lucrător care manevrează sabotul.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. sabota)
1. acțiunea de a sabota și rezultatul ei; sabotaj.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. saboteur)
1. (cel) care sabotează, care practică sabotajul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. colonne)
1. stâlp cilindric de piatră, marmură etc. destinat să susţină un antablament.
2. formaţie cu aspect de stâlp apărută în peşteri prin unirea unei stalactite cu o stalagmită.
3. ~ vertebrală = şira spinării.
4. parte dintr-un catarg care iese deasupra punţii.
5. masă a unui fluid care ia formă cilindrică atunci când este închisă într-un tub sau când ţâşneşte cu putere dintr-o conductă.
6. secţiune verticală a unei pagini tipărite sau manuscrise.
7. rubrică (într-un formular, într-un registru etc.).
9. denumire a mai multor aparate în chimie şi în industria chimică, dintr-o manta verticală, cilindrică, de metal etc., conţinând materiale absorbante, filtrante etc.
10. convoi de oameni, animale, vehicule, nave, care merge rânduit în şiruri paralele în adâncime.
11. ~a a cincea = grup de trădători în slujba duşmanului, care organizează diversiuni, acte de sabotaj etc. pentru a dezorganiza spatele frontului.
12. (cinem.) ~ sonoră = ansamblu de sunete care însoţeşte imaginile unui film.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dynamiter)
2. (fig.) a face să sară în aer; a sabota, a împiedica, a distruge.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. ferrodo)
1. ţesătură de fire metalice şi de azbest, folosită ca garnitură la discurile de ambreiaj, la saboţii de frână etc.; metalazbest.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. sabotage)
1. distrugere, stricare conştientă a unui lucru, a unei maşini etc., pentru a zădărnici o acţiune, un proces etc.; sabotare.
2. frânare intenționată a desfășurării normale a unui proces de producție; sabotare.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. saboteur)
1. (cel) care sabotează, care practică sabotajul.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (sabot + -ar)
1. lucrător care manevrează sabotul.