Rezultate secundare (Satanic):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. satanique)
1. referitor la Satana; care ține de Satana, care este diabolic.
2. care este o manifestare a puterilor lui Satana, care este dat, inspirat de el.
3. referitor la anumite secte ale căror ritualuri sunt închinate lui Satana; drăcesc, diavolesc.
4. (prin ext.) care prin cruzime, răutate, perfidie, viclenie, perversitate etc. este demn de Satana; pervers, perfid.
Parte de vorbire: s.
Origine: (baudelairian + - ism)
1. imitaţie a poeziei lui Baudelaire, care exprimă drama omului modern apăsat de spleen, obsedat de ideea morţii, încercat de sentimente satanice şi însetat de absolut.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. demonico, lat. daemonicus)
1. care se referă la demon(-i); care prezintă anumite atribute ale demonului(-lor); diabolic; satanic; demoniac.
2. care se crede, despre care se crede că este posedat de demoni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. satanisme)
1. caracter, atitudine satanică.
2. cult consacrat lui Satana şi răului.
3. tendinţă în literatura romantică de a lua ca motiv de inspiraţie diavolul; demonism (2).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (satan/ic/ + -iza)
1. a da un caracter satanic; a acuza, a afurisi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. satanisation)
1. acțiunea, faptul de a da cuiva sau ceva un caracter satanic; diabolizare.