Dictionar

sclerotică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sclérotique)

1. membrană albă, opacă, alcătuită din fibre tari și elastice, care formează înveliul exterior al globului ocular; albul ochiului.
 

coroidă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. choroïde)

1. membrană pigmentată și vascularizată a ochiului, între sclerotică și retină.
 

coroidită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. choroïdite)

1. (med.) inflamație a coroidei, membrana ochiului situată între retină și sclerotică; uveită posterioară.
 

episclerită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épisclérite)

1. inflamație a tesutului celular care acoperă sclerotica.
 

SCLER(O)-, -scleroză

Parte de vorbire:  afix  
Etimologie: (fr. sclér/o/-, -sclérose, cf. gr. skleros, sklerosis)

1. „dur, rigid, scleros; indurație; sclerotică”.
 

scleroftalmie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. sclérophtalmie)

1. (med.) scleroza țesutului conjunctiv al ochiului; stare a ochiului în care sclerotica invadează mai mult sau mai puțin corneea.
 

alb

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. albus)

1. culoare albă.
2. obiect sau substanță de culoare albă.
3. expr. negru pe ~ = în scris.
4. a semna în ~ = a iscăli cu anticipație un act, acordînd deplină încredere celui care urmează să-l completeze; fig. a acorda cuiva încredere deplină.
5. ~ul ochiului (sau ochilor sau de ochi) = sclerotică.
6. ~ de plumb = ceruză.
7. ~ de zinc = oxid de zinc (substanță folosită în vopsitorie).
8. ~ de balenă = spermanțet.