Dictionar

Scuzabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. scusabile, fr. excusable)

1. care poate, merită a fi scuzat.


Impardonabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. impardonnable)

1. care nu poate fi iertat; care nu poate fi scuzat; de neiertat.

2. (antonime) pardonabil, scuzabil.


Pardonabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pardonable)

1. care se poate ierta, scuzabil.


Punisabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. punissable)

1. care merită fie pedepsit; care poate fi pedepsit; punibil.

2. (antonime) impunisabil, pardonabil, scuzabil.


Remisibil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. rémissible)

1. care poate fi iertat; scuzabil.


Nescuzabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (ne- + scuzabil)

1. care nu poate fi scuzat, iertat, trecut cu vederea.

2. (înv.) inexcuzabil, (înv.) neescuzabil, (înv.) neexcuzabil.

3. (anton.) scuzabil.


Disculpabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. disculpable)

1. care poate fi disculpat; scuzabil.