Rezultate secundare (Sedentar):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. sédentaire, lat. sedentarius)
1. (despre oameni) care șade tot timpul; care stă mai mult acasă; (despre îndeletniciri) care se exercită șezând; lipsit de mișcare.
2. parte ~ă = parte a unităților militare care nu participă la război, având atribuții administrative.
3. (despre populații) stabil; nemigrator.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sedentar + -ism)
1. viaţă sedentară; sedentaritate.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. sédentariser)
1. a trece de la o viaţă nomadă la una sedentară.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ambulant, lat. ambulans)
1. care se deplasează dintr-un loc în altul pentru a-şi desfăşura activitatea profesională.
2. (antonim) sedentar, statornic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthozoaires)
1. pl. clasă de celenterate marine, sedentare, cu aspect de floare, reprezentată prin: polipi; coralieri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brachiopodes)
1. pl. clasă de nevertebrate marine, sedentare, cu corpul mic, închis într-o cochilie bivalvă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épibiose)
1. viaţă sedentară a organismelor epibionte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. piciformes)
1. ordin de păsări sedentare şi insectivore, cu picioare lungi, ale căror degete sunt îndreptate spre înapoi: ciocănitoarea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sedentar + -ism)
1. viaţă sedentară; sedentaritate.