Dictionar

Rezultate secundare (Sedentar):

Sedentar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. sédentaire, lat. sedentarius)

1. (despre oameni) care șade tot timpul; care stă mai mult acasă; (despre îndeletniciri) care se exercită șezând; lipsit de mișcare.

2. parte = parte a unităților militare care nu participă la război, având atribuții administrative.

3. (despre populații) stabil; nemigrator.


Sedentarism

Parte de vorbire: s.
Origine: (sedentar + -ism)

1. viaţă sedentară; sedentaritate.


Sedentariza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. sédentariser)

1. a trece de la o viaţă nomadă la una sedentară.


Ambulant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ambulant, lat. ambulans)

1. care se deplasează dintr-un loc în altul pentru a-şi desfăşura activitatea profesională.

2. (antonim) sedentar, statornic.


Antozoare

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthozoaires)

1. pl. clasă de celenterate marine, sedentare, cu aspect de floare, reprezentată prin: polipi; coralieri.


Brahiopode

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brachiopodes)

1. pl. clasă de nevertebrate marine, sedentare, cu corpul mic, închis într-o cochilie bivalvă.


Epibioză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épibiose)

1. viaţă sedentară a organismelor epibionte.


Piciforme

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. piciformes)

1. ordin de păsări sedentare şi insectivore, cu picioare lungi, ale căror degete sunt îndreptate spre înapoi: ciocănitoarea.


Sedentarism

Parte de vorbire: s.
Origine: (sedentar + -ism)

1. viaţă sedentară; sedentaritate.