Dictionar

selenar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (selen- + -ar)

1. din Lună, lunar; (ca) de (pe) Lună; selenit2 (I).
 

selenaritate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (selenar + -itate)

1. caracter selenar.
 

circumlunar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. circumlunaire)

1. care înconjură Luna; circumselenar; perilunar.
 

periselenar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. périsélénaire)

1. circumlunar, circumselenar.
 

selenaritate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (selenar + -itate)

1. caracter selenar.
 

selenit 2, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. sélénite)

1. adj. selenar.
2. s. m. presupus locuitor al Lunii; selenaut.