sensibiliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. sensibiliser)

1. refl., tr. a deveni sensibil, a mări sensibilitatea unei structuri, a unui țesut, organ etc. față de un excitant din afară; (p. ext.) a face (mai) sensibil pe cineva.

desensibiliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. désensibiliser)

1. a reduce sau a înlătura sensibilitatea organismului față de un agent sensibilizant.
2. a introduce în organism săruri imune pentru evitarea tulburărilor de tip anafilactic.
3. a micșora sensibilitatea unei emulsii fotografice prin tratarea ei, înainte de developare, cu un desensibilizator.

hipersensibiliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. hypersensibiliser)

1. a face, a deveni hipersensibil.

hiposensibiliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. hyposensibiliser)

1. a face, a deveni hiposensibil.

insensibiliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. insensibiliser)

1. tr. a face să nu simtă nicio durere, a face insensibil; a amorți.
2. tr., refl. a (se) face insensibil.

sensibilizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (sensibiliza)

1. acțiunea de a (se) sensibiliza.
2. scădere a pragului de reactivitate a unei structuri vii față de un anumit agent; stare de receptivitate crescută, patologică a organismului față de un agent.
3. mărire a sensibilității unui instrument sau aparat de măsură a emulsiilor fotografice etc.

sensibilizat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (vb. sensibiliza)

1. care a devenit sensibil, căruia i s-a mărit sensibilitatea.
2. (despre oameni) care a devenit capabil de o viață afectivă intensă.
3. (despre organisme vii sau părți ale lor) care a devenit dureros, producând suferințe la cea mai mică atingere.
4. (despre aparate, instrumente de măsură, sisteme tehnice, obiecte etc.) care și-a mărit sensibilitatea față de acțiunea unui agent extern (mai ales față de lumină).

anafilactic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anaphylactique)

1. cu caracter de anafilaxie; care se referă la anafilaxie, o reacție alergică severă și rapidă.
2. (med.) șoc ~ = reacție alergică exacerbată, care duce în cele mai multe cazuri la consecințe grave și care poate pune viața în pericol.
3. (med.) stare ~ă = sensibilizare care permite șocul ~.

calotipie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calotypie)

1. vechi procedeu de fotografiere în care se folosea clorura de argint ca sensibilizator și cea de sodiu, sau iodura de potasiu pentru fixare.

cianină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cyanine)

1. materie colorantă albastră, bazică, folosită ca sensibilizator fotografic pentru radiațiile infraroșii.

daghereotipie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. daguerréotypie)

1. vechi procedeu de a reproduce imaginile obiectelor pe o placă de cupru argintată, sensibilizată cu vapori de iod.

desensibiliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. désensibiliser)

1. a reduce sau a înlătura sensibilitatea organismului față de un agent sensibilizant.
2. a introduce în organism săruri imune pentru evitarea tulburărilor de tip anafilactic.
3. a micșora sensibilitatea unei emulsii fotografice prin tratarea ei, înainte de developare, cu un desensibilizator.

fotocolografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. photocollographie)

1. procedeu de reproducere tipografică folosind un strat de gelatină sensibilizat la acțiunea luminii.