servil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. servile, lat. servilis)

1. referitor la condiția de sclav.
2. slugarnic; lingușitor; supus.
3. care se conformează riguros modelului; lipsit de originalitate.
4. (despre traduceri) care se ține în mod formal de original, neglijând conținutul; literal.

servilism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. servilisme)

1. spirit, atitudine servilă; slugărnicie; servilitate.

servilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. servilité)

1. caracterul cuiva care este servil, care se supune altora fără să reziste; condiția de a fi servil; servilism.
2. lipsă de originalitate, atitudine de imitare, de reproducere mecanică, formală a unor modele, idei etc.

academism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. académisme)

1. imitație servilă, fără originalitate, a modelelor antice sau ale Renașterii.
2. manieră în artă care cultivă un ideal de frumusețe rece și convențional.
3. fel de a se comporta academic.

adula

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. aduler, lat. adulari)

1. a linguși, a flata în chip servil.

apologetism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (apologet + -ism)

1. laudă exagerată, apărare servilă și interesată; apologie.

apologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apologie, lat., gr. apologia)

1. laudă exagerată, apărare servilă și interesată; apologetism.
2. scriere, cuvântare prin care se ia apărarea cuiva sau a ceva.

copia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. copier)

1. tr. a reproduce un text, o operă de artă etc.
2. a reproduce ceva în mod servil și fără originalitate; a plagia.
3. (peior.) a imita servil pe cineva.
4. (tehn.) a prelucra prin așchiere la o mașină-unealtă un model, piesa rezultată având un profil identic.
5. intr. a redacta o teză, o lucrare etc. folosind pe furiș în timpul examenului lucrarea unui alt coleg, manuale, notițe etc.

lacheu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. laquais)

1. servitor îmbrăcat în livrea.
2. (fig.) om slugarnic, servil.