Dictionar

croșetare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (I. croşetă; II. vb. croșeta)

1. I. punere în croșete (paranteze drepte) a unor cuvinte sau porțiuni de text (folosit de cenzură).
2. II. acțiunea de a croșeta; croșetat.
 

încorsetare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. încorseta)

1. acțiunea de a încorseta și rezultatul ei.
2. strângere a cuiva într-un corset medical; încorsetat.
3. (fig.) împiedicare a acțiunilor sau a gândurilor unei persoane; îngrădire, încătușare.
 

înfrumusețare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. înfrumuseța)

1. împodobire.
2. transformare în mai frumos; înfrumusețat, înfrumușare.
3. (ccr.) podoabă.
4. (ccr.) frumusețe.
 

COSMET-, COSMETO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. cosmet/o/, cf. gr. kosmetos)

1. „ordine, înfrumusețare; cosmetică”.
 

decorație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. décoration, lat. decoratio)

1. distincție conferită cuiva pentru o faptă eroică, pentru merite deosebite etc.; medalie, insignă.
2. arta și tehnica executării decorurilor.
3. ornamentație.
4. totalitatea ornamentelor care servesc la înfrumusețarea unui obiect.
 

estetician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. esthéticien)

1. specialist în estetică, în teoria și principiile frumuseții.
2. persoană care oferă tratamente de înfrumusețare.
 

make-up

Parte de vorbire:  s.n. (englezism)  
Etimologie: (engl. make-up)

1. înfrumusețare cosmetică a feței; machiaj.
2. mulțimea de produse cosmetice folosite pentru înfrumusețarea feței (fard, rimel et cetera).
 

mistificație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. mystification)

1. acțiunea de a mistifica și rezultatul ei; mistificare.
2. acțiunea de a înșela, de a păcăli pe cineva; înșelare, înșelătorie.
3. (prin ext.) falsificare a adevărului; denaturarea, înfrumusețarea realității.
4. (var.) mistificațiune.
 

înfrumusețat

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (vb. înfrumuseța)

1. adj. care a devenit mai frumos; împodobit, ornat.
2. s.n. împodobire.
3. înfrumusețare.