Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. saisonnier)
1. I. care ține de un anumit sezon și durează cât sezonul, privitor la un anumit sezon; potrivit pentru un anumit sezon; sezonal.
2. personal ~ = personal recrutat pentru un sezon (în turism, alimentație publică).
3. muncitor ~ = muncitor angajat pe un sezon pentru anumite munci, cel mai adesea agricole.
4. II. lucrător angajat pentru un sezon.
5. muncitor care prestează munci sezoniere din loc în loc, adesea munci agricole sau servicii turistice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. cyclomorphosis)
1. totalitatea modificărilor morfologice pe care le suferă un organism în cursul dezvoltării sale ontogenetice.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. climogramme)
1. grafic care reprezintă fluctuațiile sezoniere concomitente a doi parametri climatici: precipitațiile și temperatura; climadiagramă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diapause)
1. sistare sezonieră a funcţiilor vitale la insecte, pentru a supravieţui unor condiţii nefavorabile de existenţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. phénophase)
1. fază din ciclul vital al plantelor şi animalelor, însoţită de modificări sezoniere şi evolutive.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. méroplancton)
1. (biol.) plancton marin care se găsește în apropierea coastelor; plancton sezonier.
Parte de vorbire: s.
Origine: (radio2 + vacanţă)
1. post de radio sezonier cu emisiuni destinate celor aflaţi în vacanţă.