Dictionar

Rezultate secundare (Simplist):

Simplist, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. simpliste)

1. (despre concepţii, raţionamente etc.) care consideră lucrurile superficial, unilateral; lipsit de subtilităţi.


Naiv, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. naïf)

1. adj. (și adv., s. m. f.) natural, candid, ingenuu; sincer, neprefăcut.

2. fără experiență, credul, inocent.

3. artă = artă cu trăsături artizanale și populare, caracterizată prin enumerarea și descrierea minuțioasă, intuitivă, a lucrurilor, ființelor etc.

4. (peior.) simplist, prostuț; copilăresc.

5. s. m. pl. pictori care ignorează perspectiva, legile proporțiilor și ale compoziției etc.


Primar, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (lat. primarius, fr. primaire)

1. adj. inițial, de la început, originar; primordial, principal. (p. ext.) de primul grad, de bază.

2. învățământ ~ = formă de învățământ, cu caracter obligatoriu, în care se predau noțiunile elementare ale principalelor discipline; eră = paleozoic; medic ~ = medic care, prin concurs, a devenit superior medicului specialist.

3. simplu, rudimentar, simplist.

4. (despre cuvinte) primitive.

5. (ec.) sector ~ = ansamblu de activități economice producător de materii prime (agricultura și industriile extractive).

6. (med.; despre simptome) care apare în prima fază a unei boli.

7. care se manifestă brutal; care dovedește lipsă de cultură, de rafinament.

8. (despre elemente și compuși chimici) cu o singură valență satisfăcută de un anumit element sau radical.

9. s. m. reprezentant ales, cu atribuții administrative în orașe și comune.


Sociologism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. sociologisme, rus. soţiologizm)

1. orientare ideologică ce tinde subordoneze sociologiei cercetarea întregii realități sociale.

2. ~ vulgar = denumire generică pentru diferite forme de interpretare simplistă a fenomenelor culturii spirituale, constând în ignorarea specificității și relativei independențe a suprastructurii față de baza economico-socială.


Vulgariza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. vulgariser)

1. tr. a răspândi, a difuza în mase (idei, cunoştinţe etc.); a populariza.

2. a trata o chestiune în mod simplist, a banaliza.

3. refl. a deveni vulgar (2).


Vulgarizator, -oare

Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. vultarisateur)

1. (cel) care vulgarizează o artă, o ştiinţă.

2. (cel) care o interpretare simplistă noţiunilor pe care vrea le popularizeze.