Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. syncrétisme)
1. stare de contopire și nediferențiere a unor elemente aparținând domeniilor unor arte diferite (literatură, muzică, dans) specifică folclorului și, în general, fazelor primitive de dezvoltare a culturii.
2. coexistență organică a unor elemente eterogene aparținând filozofiei, religiei, mitologiei, literaturii și artei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. syncrétique)
2. (psih.) care formează un tot perceput în mod global.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. syncrétiste)
1. I. care constituie un sincretism (teorie care urmărește să opereze o fuziune coerentă a mai multor teorii, opinii, moduri de gândire et cetera).
3. care a adoptat sincretismul.
4. II. adept al sincretismului.
5. cel care caută să împace, să amestece diferite religii sau diferite filosofii.