Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. spectral)
1. referitor la spectrul unei radiaţii.
2. analiză ~ă = metodă de identificare a diferitelor elemente dintr-un amestec cu ajutorul analizei spectrelor acelor elemente.
3. care are caracterul unui spectru, al unei fantome.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (deplasa)
1. acţiunea de a (se) deplasa; timpul şi locul în care se deplasează cineva.
2. în ~ = în călătorie în interes de serviciu.
3. (astr.) ~ spre roşu = deplasare a liniilor spectrale ale nebuloaselor extragalactice înspre marginea roşie a spectrului în comparaţie cu liniile spectrale ale surselor terestre.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. doublet)
1. exemplarul al doilea al unei cărţi, al unei medalii dintr-o colecţie, mărci poştale etc.
2. cuvânt de aceeaşi origine cu altul, diferit ca formă, dar cu sens identic, intrat în limbă pe căi sau în momente diferite.
3. (fiz.) pereche de linii spectrale cu lungimi de undă foarte apropiate.
4. ~ electric = dipol electric.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. infrarouge)
1. adj. radiaţii ~ii = radiaţii electromagnetice invizibile, penetrante, în spectru dincolo de limita roşie a domeniului vizibil.
2. s. n. domeniu spectral al radiaţiilor infraroşii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it., fr. magenta)
2. (în fotografia în culori) culoare prin amestecul spectral al roşului cu albastrul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. multiplet)
1. grup de linii spectrale rezultat din tranziţiile dintre un nivel unic şi un nivel cu structură fină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sensitométrie)
1. ansamblu de procedee pentru determinarea sensibilităţii materialelor fotografice în raport cu intensitatea şi compoziţia spectrală a radiaţiei luminoase, cu durata expunerii şi cu modul de prelucrare a materialului.