Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sperme, lat., gr. sperma)
1. secreţie a glandelor sexuale masculine care conţine spermatozoizi.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. sperma „sămânță”)
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Spermazet, fr., it. spermaceti)
1. ceară din craniul de balenă, de delfin şi din craniul şi grăsimea de caşalot, folosită în industria cosmetică şi la fabricarea lumânărilor; cetaceum.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. spermapodium)
1. suport ramificat al pistilului la umbelifere.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. spermatangium)
1. (bot.) organul care produce spermatiile; gametangiu, spermatogonie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. spermathéque)
1. organ al insectelor femele care înmagazinează sperma.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. spermatique)
1. referitor la spermă; seminal.
2. cordon ~ = ansamblu de vase format din canalul deferent, arterele şi venele testiculului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acrosome)
1. extremitatea anterioară a spermatozoidului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ambre)
1. substanţă cu miros de mosc, în intestinul unei specii de caşalot; spermaceti.
2. chihlimbar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphisarque)
1. bacă indehiscentă multispermă, cu pericarpul consistent, fructul baobabului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. androgonium)
1. stadiu iniţial în formarea celulelor spermatice, la plante.
Parte de vorbire: s.m. (înv.)
Origine: (fr. animalcule)
1. (biol.) vietate extrem de mică, observabilă numai la microscop; animal microscopic.
2. ~ spermatic = spermatozoid.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. animalculisme)
1. (biol.) teorie învechită conform căreia embrionul preexistă în spermatozoid, ovulul feminin fiind folosit pentru a-l hrăni; preformism.