Rezultate principale (Spicul):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. spicule)
2. os mic în formă de spic; fragment de os.
3. corpuscul silicios sau calcaros care intră în componenţa scheletului spongierilor.
Rezultate secundare (Spicul):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. spicule, lat. spiculum)
1. fiecare dintre formaţiunile strălucitoare, cu aspect de perie, formând baza cromosferei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ergot)
1. formație vegetală parazitară, veninoasă, sub formă de mici puncte pe spicul unor graminee.
2. boală criptogamică a cerealelor (secara), caracterizată prin formarea de ergoturi; cornul secarei.
3. (anat.) proeminență medulară a fiecărui ventricul lateral al creierului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. glume, lat. gluma)
1. bractee membranoasă la baza spicului de graminee.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. glumelle)
1. fiecare dintre cele două bractee care acoperă floarea unui spiculeţ la graminee.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it., fr. palea)
1. înveliş floral la graminee, din două frunzişoare la baza spicului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. panicule, lat. panicula)
1. inflorescenţă în formă de ciorchine compus, cu axul principal ramificat, axele secundare formând spiculeţe uniforme; racem compus.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rachis)
2. ax principal la inflorescenţele gramineelor, pe care sunt dispuse florile şi spiculeţele.
3. partea externă, plină în interior, a unei pene.