Dictionar

Rezultate principale (Spicul):

Spicul

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. spicule)

1. spicuşor, spiculeţ.

2. os mic în formă de spic; fragment de os.

3. corpuscul silicios sau calcaros care intră în componenţa scheletului spongierilor.


Rezultate secundare (Spicul):

Spiculă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. spicule, lat. spiculum)

1. fiecare dintre formaţiunile strălucitoare, cu aspect de perie, formând baza cromosferei.


Ergot

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ergot)

1. formație vegetală parazitară, veninoasă, sub formă de mici puncte pe spicul unor graminee.

2. boală criptogamică a cerealelor (secara), caracterizată prin formarea de ergoturi; cornul secarei.

3. (anat.) proeminență medulară a fiecărui ventricul lateral al creierului.


Glumă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. glume, lat. gluma)

1. bractee membranoasă la baza spicului de graminee.


Glumelă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. glumelle)

1. fiecare dintre cele două bractee care acoperă floarea unui spiculeţ la graminee.


Palee 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (it., fr. palea)

1. înveliş floral la graminee, din două frunzişoare la baza spicului.


Panicul 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. panicule, lat. panicula)

1. inflorescenţă în formă de ciorchine compus, cu axul principal ramificat, axele secundare formând spiculeţe uniforme; racem compus.


Rahis

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rachis)

1. coloana vertebrală.

2. ax principal la inflorescenţele gramineelor, pe care sunt dispuse florile şi spiculeţele.

3. partea externă, plină în interior, a unei pene.