Parte de vorbire: adj.
Origine: (spin + suf. -os)
1. (despre plante) cu spini; ghimpos, ţepos.
2. (despre locuri, terenuri) pe care cresc plante cu spini.
3. fig. care prezintă dificultăți; greu de parcurs, greu de efectuat; aspru.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR pied de mouton erinacé; barbe de chèvre; barbe de vache; chevrette; oursin; langue de chat; prignoche
3. EN spreading hydnum; teeth bearing fungus; hedgehog mushroom
4. DE Stachelpilz; Süßling; Stoppelpilz
6. HU sárga gerebengomba
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. alba spina, it. albaspina)
1. arbust spinos din familia rozaceelor, cu frunze crestate, flori albe în bucheţele şi cu fructe comestibile; păducel.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. armé)
1. înarmat.
2. (bot.) prevăzut cu organe de apărare; spinos.
3. forţe ~e = ansamblul mijloacelor militare ale unei ţări.
4. (despre un conflict) însoţit de acţiuni militare.
5. (despre o armă de foc) pregătită pentru tragere.
6. (despre beton) prevăzut cu o armătură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. phrygana)
1. formaţiune xerofitică de arbori pitici, spinoşi, pe solurile erodate din regiunile mediteraneene.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. maquis)
1. vegetaţie de tufişuri şi arbuşti spinoşi din unele regiuni mediteraneene.
2. formaţii de luptători pentru libertate, de partizani (din Franţa, Spania şi Italia).
Parte de vorbire: s.
Origine: (sp., fr. puna)
1. semideşert rece în Anzi, la mari altitudini, cu o vegetaţie rară, din smocuri de graminee şi boschete de arbuşti spinoşi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. savane)
1. formaţie vegetală din regiunile tropicale, alcătuită din ierburi înalte, cu tufe sau arbuşti spinoşi.